privesc în oglinda dintr-o altă oglindă aflată într-o altă oglindă aflată într-o altă oglindă... până nu se mai vede nimic, nici măcar punctul ăla pe care tot încerc să-l așez undeva, dar nu are stare, se rostogolește ca o bilă la ruletă; degeaba mizez pe roșu, se zice că albastrul nu-i de ici, de colo, bunăoară cerul, privesc în oglinda lui și poate-poate o să scap de șirul ăsta de oglinzi în care m-am rătăcit și pot pune (în sfârșit!) punct.

he-he! până aici ți-a fost dacă ai pus punct! unde mai este libertatea întrebărilor fără de soluție? privești în tine ca în miezul unui adevăr, de parcă adevărul ar fi o minge de ping-pong pe care s-o vadă doar acela mai rapid în execuții. măiestria și adevărul sunt ca nuca-n perete, mai ales când vorbim despre artă.

știi ce? hai să ieșim din jocul ăsta futil de oglinzi, în care se duce naibii conținutul poemului, atât cât mai este!

care poem, frate? ăsta-i poem sau doar fluierat a pagubă în oglinda neantului?

tocmai de-asta zic, hai să-i găsim un context mai acătării, spre exemplu, un text ca un tren care se întinde pe zeci de kilometri.

fii serios! asta a scris deja Ion Mureșan.

atunci să alegem decorul acela cu salcia pletoasă, sub care m-ascundeam cu ea să ne dăm, pofticioși, sărutări înfocate. tremurau crengile a plâns, în bătaia vântului de seară, iar noi, fără pălărie (cum să mai fi fost nevoie de ea?!), ne pierdeam unul în oglinda celuilalt, sperând că vom ieși de-acolo mai plini unul de celălalt.

vax albina! romantisme ieftine! nici demoazelele nu mai pun botul la asemenea prețiozități. n-ar fi mai bine să alegi peronul unui metrou, unde e mai ușor să te pierzi în mulțime?

ei, și tu! nu-i mai bună izolarea în mijlocul naturii decât singurătatea în mulțime? după episodul cu salcia plângătoare, poate să urmeze așezarea pe o bancă în parc și toate cele.

dacă vrei să scrii și tu ceva digerabil, mai bine alegi decorul unei cârciumi sordide, unde, după ce ați băut până v-ați făcut praf, puteți să delirați cât vreți, în poeme ca trenul, în catrene sau în forme libere-libere.

păi nu sugerai tu că n-ar trebui să scriu ca Ion Mureșan?

da, frate, așa-i! până la urmă, poezia e un joc de oglinzi. contează cât știi să ascunzi, cât să pierzi, cât să pui mai bine în lumină.